Adevărata problemă a lui Ehud Barak în perspectiva alegerilor din 17 septembrie e ceea ce israelienii numesc „haRosh gadol, haraglaiim kzarot” (capul e mare, dar picioarele scurte).
Mesajul singurului om politic care știe cum să-l bată pe Netanyahu este împiedicat sistematic să ajungă la public. Proiectul pentru Israel, lansat pe contul său de Facebook săptâmâna trecută, n-a fost prezentat decât în… Gândul. Iscusința diabolică a propagandei lui Bibi îl hărțuiește transferându-i problemele lui Epstein, un fost asociat pedofil.
Serile trecute, super-inteligentul Barak a ieșit public, vizibil enervat, și a declarat că nimeni și nimic nu-l va opri să demaște mașinăria de denigrare a lui Bibi, „măiestria” de care se folosește acesta pentru a-și îngenunchia adversarii politici, „distrugând democrația israeliană și statul de drept”.
E din ce în ce mai evident că platforma politică a lui Barak îi stânjenește pe toți competitori politici, de la stânga la dreapta. Nici unul nu-și asumă riscul de a spune lucrurilor pe lume și de a pierde voturile unei părți a electoratului (ultrareligioșii, homofobii, anti-palestinienii).
Stânga israeliană îl ignoră, așa cum face Amir Peretz, noul lider al Partidului Muncii, chiar dacă Barak ar fi acceptat ca, într-o eventuală alianță, să fie vioara a doua.
(Curtată de Barak și de Peretz, Tzipi Livni a decis că nu revine în politică, fiindcă nu vede nici o schimbare).
Peretz a preferat să se alieze cu doamna Orly Levi-Abukasis – fost parlamentar Yisrael Beiteinu („Casa Noastră Israel”), partidul basarabeanului Avigdor Liberman – acum lider al propriului partid, Gesher („Pod”), care însă la alegerile din aprilie n-a reușit să treacă pragul. În ce o privește, Levy-Abukasis a făcut o afacere bunicică – Peretz i-a promis trei locuri în Knesset. Avantajul Partidului Muncii este, odată cu venirea ei, faptul că are la vârf doi „mizrahim” (evrei orientali, respectiv marocani), care ar putea atrage masele (în Israel, mai mult 60 la sută din populație are rădăcini orientale). Doi marocani la conducerea fostului, legendarului Mapai? David Ben Gurion – pe care Netanyahu tocmai l-a întrecut în longevitate politică – sau Golda Meir se răsucesc în mormânt.
Combinatorica politică e în toi, pentru că pe 1 august se închid listele.
Regele Bibi are aceeași strategie, neschimbată în ultimele, multe, scrutinuri: construiește amenințări la adresa Israelului, ca să se profileze ca un Salvator, complimentează apăsat electoratul și își toacă mărunt inamicii, cu o exersată campanie negativă.